GARDAŢI CU DE-A SILA, VARIANTA DÂMBOVIŢEANĂ A BRITANICULUI BRING YOUR DAUGHTER... TO THE SLAUGHTER¹

Dacă unele dintre fecioarele occidentului sunt de fier şi au imunitate în faţa vaccinurilor create de doctorii frankensteini locali, fecioarele noastre sunt din carne şi sângele lor nu este teritoriul nimănui. Deşi sunt minore, nu sunt bunuri comunitare şi viaţa lor nu poate fi lăsată pe mâna unor temporari ocupanţi ai scaunelor de conducere din ministerele unui stat ce încă se mai numeşte România. Deşi prin campanii repetate este contestat dreptul părinţilor de a răspunde de destinul propriilor copii, de către actualii ocupanţi ai unor funcţii cheie din stat, până în prezent nu a îndrăznit nimeni să susţină că este ceva mai folositor copiilor decât dragostea propriilor părinţi.

Cheie a existenţei umane, iubirea, este un sentiment înălţător, dar atunci când iubirea se face prin surprindere şi cu forţa se numeşte viol. Viol organic numesc de asemenea activiştii antivaccin efectul pe care îl are un vaccin în interiorul corpului uman. Acest viol ar fi chipurile îndreptăţit de binele pe care l-ar produce administrarea lui. În cazul de faţă însă suntem într-o situaţie tulbure. Deslănţuirea libidinală, bruscă, a reprezentanţilor ministerului sănătăţii, preocupaţi de pericolele iminente la care sunt expuse fetiţele din România, presupune violarea corpului biologic al acestor fiinţe lipsite de apărare, cu un complex de substanţe, dintre care unele în mod evident ucigătoare în cantităţi mai mari, substanţe care ar putea produce o serie de efecte extrem de grave, pe considerentul că e posibil ca acestea să facă totuşi şi nişte lucruri bune. Ceea ce lipseşte într-un mod esenţial este dimensiunea raportului beneficiu previzibil/efect secundar negativ şi a garanţiilor că nu se vor produce persoanelor cărora le-a fost administrat vaccinul, evenimente negative semnificative iremediabile.

Din această situaţie tulburată şi tulburătoare totodată, un singur lucru este cât se poate de sigur, din bugetul statului român, o sumă de 23 de milioane de euro, va trece în plină criză economică în bugetul firmei transnaţionale Merk, firmă care a înregistrat pagube evaluate între 3 şi 20 miliarde de dolari, prin retragerea de pe piaţă a produsului Vioxx², după ce acesta a produs circa 88.000 – 140.000 de reacţii adverse şi a contribuit la peste 27785 de infarcturi şi decese.

Întâmplător, decizia de a porni campania este luată de o persoană a cărei şedere în scaunul ministerial s-ar putea în curând să se apropie de sfârşit³.

De ce acest eveniment este mai important decât altele, în condiţile în care publicul român este saturat despre cazuri reale sau zvonuri despre corupţie, despre incompetenţa profesională a reprezentanţilor unor ministere, despre numirea în funcţii pe criterii politice etc? Pentru un simplu motiv. Cazul luat în discuţie în articolul de faţă are potenţialul de a deveni cel mai important eveniment din istoria românilor. Pare o afirmaţie extraordinar de deplasată şi o supraevaluare a evenimentului dar în cele ce urmează voi încerca să punctez implicaţiile posibile:

• Din punct de vedere al securităţii naţionale:

- se manifestă riscul infectării intenţionate a vaccinului gardasil cu agenţi care produc sterilitate de genul human chorionic gonadotrophin (HCG), sau potenţialul de sterilizare al elementului tween 80 sau polysorbate 80 despre care suntem anunţaţi oficial că s-ar afla în vaccin, în contextul în care compania producătoare nu oferă nici o garanţie vis a vis de riscul apariţiei sterilităţii ca efect advers după administrarea vaccinului. Mai mult decât atât, răspunderea pentru administrarea vaccinului revine părinţilor şi nu producătorului, care se descarcă de orice obligaţii, menţionând în prospect o serie de posibile reacţii adverse printre care include pe lângă sterilitate şi moartea.

Astfel, sterilizarea unei generaţii din populaţia feminină a României, sterilizare care se poate constata doar când acestea vor ajunge la vârsta maturităţii şi vor vrea să aibă copii, coroborată cu instituirea unei tradiţii în administrarea acestui vaccin la următoarele generaţii, poate determina la extrem, pe parcursul a aproximativ 10 ani o reducere fără precedent a numărului de naşteri şi implicit a numărului de români, fenomen similar prin pierderi cu un cataclism nuclear sau cu un genocid;

- introducerea în organismele aparţinând unui număr însemnat de cetăţeni, a unor substanţe, al căror potenţial de risc nu a fost verificat, care pot determina mai devreme sau mai târziu îmbolnăviri grave, este asociat ameninţării războiului biologic, elementul necunoscut în acest caz fiind doar intenţionalitatea sau neintenţionalitatea, elemente care însă nu influenţează cu nimic rezultatele potenţiale;

Dacă în cazul unui război se pierde o parte însemnată a populaţiei masculine a unui popor, populaţia rămasă, mai poate înlocui în timp pierderile creând condiţiile reluării vieţii normale, în situaţia mai sus menţionată, lucrul acesta nu se va mai putea face.

• Din punct de vedere juridic:

- Reprezentanţi legitimi ai intereselor de sănătate ale populaţiei statului român, adoptă decizii pe baza unei fundamentări ştiinţifice mai mult decât superficiale, care creează riscuri mortale pentru populaţia căreia i se adresează şi pe care sunt plătiţi şi au jurat că o vor apăra, favorizând în mod explicit şi de o manieră sigură companiile transnaţionale străine.

În activitatea respectivă dezinformează populaţia, induce panică prin invocarea unor situaţii probabile pe care le prezintă ca sigure şi încalcă următoarele drepturi legale ale copiilor şi părinţilor:

- art. 22, din legea fundamentală, ''Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică"

- alin. (1) şi (6) al art. 29 din Constituţie, referitor la "Libertatea conştiinţei", potrivit cu care, "Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară covingerilor sale şi (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

- dispoziţiile art, 31 din aceeaşi Lege, "Dreptul la informaţie "alin. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

- art. 34 si 49, din Constituţie referitor la" Dreptul la ocrotirea sănătăţii", creând premisele exploatării minorilor şi folosirii lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală.

Prin acest lanţ de încălcări s-a vizat obţinerea consimţământului implicit şi tacit al părinţilor, atât de necesar acestei campanii, smuls prin dezinformare şi violenţă, prin temerea indusă de declaraţia de refuz a părintelui chemat să-şi asume toate consecinţele hotărârii lui în scris. Astfel, chiar dacă ulterior se va sancţiona excesul de putere al autorităţii privind modalitatea derulării programului de vaccinare, şi drepturile persoanei vor fi dovedit vătămate, consecinţele pot fi de neînlăturat.

Precedentul unei dictaturi⁴ care pune în pericol libertatea persoanei de a-şi asigura starea de sănătate aşa cum crede el de cuvinţă, induce pericolul uriaş al introducerii unei situaţii de sclavie modernă în care tirania standardelor medicale şi a teoriilor ştiinţifice este mai mult sau mai puţin acceptată de o aşa-numită lume ştiinţifică, care gravitează oricum în jurul fondurilor pentru cercetare oferite interesat în cele mai multe ocazii de instituţii private şi uneori de instituţii publice supuse jocurilor politice.

• Din punct de vedere medical şi ştiinţific:

- sistemul sănătăţii publice din România, a permis ca un număr mic de persoane, dintre care unele fără studii medicale, în lipsa unei fundamentări ştiinţifice să decidă intervenţii semnificative la nivelul structurii biologice a unei însemnate părţi a cetăţenilor ţării, fără ca alte instituţii⁵ să poată să avizeze, luând în consideraţie riscurile, garanţiile şi beneficiile, procesul respectiv.

- raportul dintre obiectivitatea ştiinţifică şi nevoia imperioasă de a obţine profituri, impune necesitatea existenţei unei instituţii ştiinţifice neutre care să caute să reprezinte interesele publicului neiniţiat în confruntarea cu specialiştii companiilor private interesate să promoveze un număr tot mai ridicat de produse prezentate prin tehnicile de marketing drept soluţii fără cusur la tot mai numeroasele boli ale umanităţii. Raportul dintre cele două instituţii este însă unul total disproporţionat. Astfel transnaţionalele dispun de laboratoare moderne şi de tehnologie de ultimă oră şi îşi permit să racoleze elita cercetătorilor din întreaga lume, pe când angajaţii instituţiilor publice visează la salariile şi condiţiile de cercetare din transnaţionale şi de obicei sesiunile ştiinţifice la care aceştia participă sunt sponsorizate de transnaţionalele menţionate. Astfel, în condiţiile unei cultivări continue a cercetătorilor din instituţiile publice de cercetare, cenuşăresele muncii de cercetare ştiinţifică din domeniul public manifestă în permanenţă complexe de inferioritate vis a vis de anvergura ştiinţifică a cercetărilor şi produselor respectivelor companii. În contextul în care respectivii specialişti ai domeniului public sunt potenţiali angajaţi ai transnaţionalelor, devine extrem de discutabilă obiectivitatea unor analize ale respectivilor angajaţi în procesul de certificare a produselor destinate menţinerii stării de sănătate a populaţiei.

În domeniul aproape esoteric al virusologiei, microbiologiei, etc, publicul larg asistă fără cea mai mică pretenţie de a putea înţelege sau chiar interveni, lăsând administrarea propriului corp biologic în mâna acestor iniţiaţi, care stabilesc cu un limbaj specific, dimensiunea binelui şi răului biologic.

Oameni care se pretind intelectuali, refuză să creadă că aceşti iniţiaţi i-ar putea înşela sau s-ar putea înşela, deoarece s-au obişnuit să transfere domeniul revelat al dogmelor pe terenul adevărurilor relative, obţinute prin metodele inductive ale ştiinţei.

Astfel, principala problemă în legătura cu speţa de faţă este diferenţa flagrantă între viziunea principalelor instituţii occidentale referitor la cauzele cancerului de col uterin, pe care se presupune că l-ar vindeca silgard/gardasilul.

Institutele occidentale vorbesc despre factori de risc ai cancerului de col uterin sau cervical, ferindu-se să se pronunţe vis a vis de cauze, pe când pliantul ministerului sănătăţii foloseşte în mod explicit termenul de cauză a cancerului.

Totodată, pe principalele site-uri ale instituţiilor specializate în studiul cancerului se susţine în mod coerent că nu se cunosc deocamdată cauzele care produc cancerul cervical. Instituţiile în cauză deşi plasează ca principal factor de risc al cancerului virusul HPV, mai menţionează drept cofactori infectarea cu virusul HIV, contactele sexuale cu multipli parteneri, persistenţa unor boli cutransmitere sexuală, începerea vieţii sexuale de la o vârstă tânără, expunerea la fumat, condiţiile de viaţă până la vârsta de 15 ani, rasa (rata de răspândire a cancerului este mai mare la afro-americani, hispanici şi americanii nativi).

Românii – câinii comunitari ai Europei

David Ike, reuşeşte să spună o mulţime de fantezii dar lansează ipoteza interesantă a tipologiei acţionale problemă – reacţie – soluţie, punând în discuţie obiectivitatea agendei publice a evenimentelor. Dacă vrei să introduci un subiect incomod pe agenda publică, creezi o problemă făcând răspunzător de ea pe altcineva, apoi prezinţi problema respectivă prin media în modalitatea prin care doreşti să fie percepută, pornind de la considerentul că mass-media este o întreprindere comercială orientată către maximizarea cifrei de afaceri şi nu spre servirea intereselor informative ale publicului. Ulterior faceţi în aşa fel încât publicul să reacţioneze la problemă solicitând imperativ o rezolvare a ei. La final ciclul se încheie prin oferirea soluţiei vizate la început, într-o asemenea manieră în care ea pare dorinţa tuturor şi nu un dictat sau o agendă ascunsă.

O analiză a evenimentelor recente prin prisma ciclului agendei ascunse, relevă o corespondenţă între evenimentele care au determinat aderarea la U.E. şi vaccinarea în masă a populaţiei.

La început, românii, rudele desculţe ale Europei, delocalizate spaţial, sărăcite şi reduse la condiţia de stupid people sau play cu boi, cu un complex de inferioritate indus de elitele crescute, cultivate şi integrate ulterior în reţelele sorosiste, solicită în calitatea lor de fii risipitori ai avuţiei naţionale, revenirea la condiţia prosperă iniţială din sânul familiei europene de unde au fost alungaţi de patimile comuniste imbecilizante. După ce se lasă cu mare greutate, familia îi reprimeşte la sân îmbrăţişându-i strâns într-o legislaţie suplimentară⁶, în norme comune ale familiei, determinându-i să renunţe la egoismul suveranităţii naţionale, la autarhia unor frontiere proprii şi la pretenţia de a dispune singuri de teritoriul naţional, revărsând în schimb prosperitate şi modernitate într-o veche lume arhaică.

În noul context geopolitic, românii lipsiţi de industrii competitive şi de capitaluri care să poată concura cu fraţii europeni, s-au trezit în postura de a se hrăni şi ei cu firimiturile ce cad de la masa stăpânului. Preluarea principalelor regii şi industrii de către concerne europene, a condus la apariţia unor mase proletarizate, rătăcind în căutarea hranei şi adăpostului pe tot cuprinsul spaţiului comunitar. Uneori populaţii rătăcitoare de români sau romi⁷ s-au organizat în haite deranjând viaţa normală a comunităţilor pe la care s-au aciuat. Ei au devenit o problemă comunitară şi au generat o dezbatere aprinsă în cadrul principalelor foruri europene. Implantaţi în diverse spaţii europene, românii au continuat cum le era obiceiul să dea naştere la copii, producând de asemenea în ţară o masă populaţională, care pe fondul crizelor interne are la îndemână soluţia migraţiei comunitare. Reducerea activităţilor economice, crează un surplus de populaţie, adică o populaţie inutilă care generează numeroase probleme de management strategic comunitar. Umanismul politicilor comunitare impune deturnarea unor fonduri importante din circuitul economic, pentru susţinerea unui nivel de viaţă minimal al unor creaturi mai puţin dotate pentru supravieţuire, prevenind potenţialul de conflictualitate determinat de frustrările unei mase umane înfometate.

În condiţiile alienării mediului natural prin activităţi industriale excesive, a reducerii tot mai accentuate a resurselor planetei, programele de control al populaţiei implementate cu fonduri europene, presupunând planificarea familială, răspândirea utilizării prezervativelor şi anticoncepţionalelor, renunţarea la sarcinile nedorite, a redus semnificativ numărul populaţiei dar nu a rezolvat problema şomajului. Există în uniune un număr ridicat de şomeri şi se previzionează în contextul crizei economice o creştere accentuată a nivelului şomajului mai ales în statele est europene, intrate de curând în comunitate.

Dacă până în urmă cu şase luni, pe agenda publică figura ca principală problemă nerezolvată, aspectul prosperităţii românilor⁸, de la un anumit moment s-a descoperit de către specialişti ai ministerului sănătăţii că românii sunt pe locul doi în statisticile privind mortalitate determinată de cancerul de col uterin la femei. În discursul său inaugural cu prilejul campaniei naţionale de vaccinare împotriva cancerului de col uterin ministrul Eugen Nicolaescu afirma: „scopul programului este de prevenire a cancerului de col uterin. Decizia iniţierii şi finanţării unui astfel de program a fost impusă de realitatea românească: în ultimii 20 de ani, ţara noastră  a avut cea mai ridicată rată de mortalitate din Europa, din cauza cancerului de col uterin, de 6,3 ori mai mare decât media ţărilor din Uniunea Europeană. Mai grav, această rată de mortalitate a fost în continuă creştere în ultimii 18 ani. 6 femei mor, în fiecare zi, în România, din cauza cancerului de col uterin şi, în fiecare an, peste 3000 sunt nou diagnosticate. Cancerul de col uterin reprezintă, în România, prima cauză de mortalitate prin cancer la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani.”

Această variantă palidă de strategie problemă – reacţie – soluţie, presupune problematizarea unei situaţii limită, românii codaşi în Europa la numărul de decese determinate de cancerul de col uterin. Şase femei se susţine că ar muri zilnic de cancer de col. Deşi nu există date actuale referitoare la număr mediu zilnic de morţi pe categorii de boli, raportând numărul avansat de ministru la o medie zilnică de decese de 538 persoane⁹, rezultă un procent de 1,11% din totalul deceselor zilnice determinate de cancerul de col uterin. Nivelul creşterii în ultimii 18 ani a numărului populaţiei feminine bolnave de cancer de col nu a mai fost determinat statistic, sugerând astfel gradul de fundamentare al deciziei care, conform spuselor ministrului ar fi determinat acea realitate ce a impus problematizarea, plasarea unei noi probleme de rezolvat pe agenda publică a ministerului.

Reacţia care a cerut soluţia respectivă, conform declaraţiei ministrului ar fi acea realitate românească impersonală implicată.

De ce fetele de 10 ani? Pentru că „prima cauză de mortalitate prin cancer la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani ar fi cancerul de col”. De unde au rezultat vârstele respective, în mod sigur din burtă, deoarece ministrul Nicolaescu şi tot staful lui nu ar fi în stare să menţioneze un singur nume de româncă în vârstă de 15 ani, decedată de cancer de col, având în vedere că oricât de timpuriu şi-ar începe viaţa sexuală, o româncă nu poate să-şi uzeze într-un asemenea hal ţesutul colului uterin, încât să se apuce să moară deja de la această vârstă fragedă.

Soluţia, „vaccinarea fetiţelor de clasa a IV împotriva virusului HPV, responsabil pentru 99 % din cancerele de col uterin”.

Care este justificarea publică a acestei soluţii?

Inventarea din burtă a teoriei conform căreia virusul HPV este responsabil de 99% din cazurile de col uterin. Spusă de un trecător poate fi considerată glumă, emisă de ministrul sănătăţii pentru a justifica cheltuirea a peste 23 milioane de euro din banii tuturor, capătă conotaţii nebănuite. În situaţia unei acuzaţii penale formulate pe baza legii răspunderii ministeriale, acuzând inventarea unei teorii care contrazice principalele studii ale instituţiilor medicale guvernamentale occidentale¹⁰ pentru a justifica cheltuirea banilor publici, este greu de stabilit cum se va apăra actualul ministru (fără studii medicale) al sănătăţii.

Deşi s-a încercat o chinuită strategie problemă – reacţie – soluţie, presa dâmboviţeană a devansat abordările sofisticate de acest tip şi în tradiţia celei mai pure mentalităţi de slugă¹¹, a prezentat fără cel mai mic complex, cauzele determinante ale campaniei naţionale de vaccinare, lucru care nu a deranjat pe nimeni la acel moment.

Astfel, conform publicaţiei Pagini Medicale din ziua de 02.06.2008¹² situaţia a stat în felul următor:

„Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu au hotărât să susţină un program naţional de vaccinare împotriva cancerului de col. Acest program are la bază iniţiativa fostului secretar de stat al SUA Madeleine Albright. Alegerea făcută de ea este motivată de faptul că acest tip de cancer este singurul pentru care există tratament de prevenire şi că situaţia din România, unde mor şase femei zilnic de cancer de col, este alarmantă şi necesită măsuri urgente. Un program de vaccinare, alături de campania de informare şi educare şi de screening-ul cervical, va salva vieţi, a declarat Albright.”

Cu alte cuvinte, cetăţeanul american Madeleine Albright, care a avut odată o funcţie mare în guvernul S.U.A., a sosit în România ca reprezentant (lobbist) a două firme de medicamente, s-a îngrijorat că în România mor zilnic 6 femei de cancer de col uterin, s-a alarmat şi apoi a decis că este nevoie de măsuri urgente. Fiind de faţă când se îngrijora cetăţeanca din S.U.A., preşedintele ales al statului România şi primul ministru al aceluiaşi stat, după ce până atunci se certaseră, au gândit brusc identic şi au hotărât să susţină un program naţional de vaccinare împotriva cancerului de col uterin.

Întrebarea care se pune este, ce s-ar fi întâmplat dacă se alarma şi se îngrijora un oficial actual şi nu fost al S.U.A. Ce decizii s-ar fi grăbit să ia aleşii tuturor românilor.

În concluzie, necunoscuta botezată de Nicolaescu „realitatea românească”, este de fapt rezultanta dintre alarmarea şi îngrijorarea unui cetăţean american reprezentant/lobbist a două firme americane de medicamente şi hotărârile numărului 1 şi a numărului din 2 din statul intitulat România. Întâmplător cei trei protagonişti ai alarmărilor îngrijorărilor şi hotărârilor, nu au fost cadre medicale şi nu au studiat alte statistici, în afară poate de indicatorii economici ai celor două firme transnaţionale care s-au decis să aplice soluţia finală românilor incriminaţi de statistici¹³.

Prin combinarea triadei afective alarmare, îngrijorare şi hotărâre, la nivelul triadei româno-americane mai sus menţionate, după o schemă financiară demnă de Soros, s-au dislocat şi apoi s-a schimbat locul unei sume de 23 milioane de euro dintr-un buget naţional într-unul transnaţional.

Necunoscutele din viziunea actualilor decidenţi ai ministerului sănătăţii în privinţa strategiei de combatere a cancerului de col uterin:

Strategia problemă – reacţie – soluţie, a funcţionat de fiecare dată când a fost aplicată de părinţii ei. În cazul de faţă, fiind se pare vorba de nişte amatori, s-a produs o breşă la nivelul gradului de percepţie a problemei de către populaţia ţintă, cât şi la nivelul gradului de acceptare a soluţiei induse magic.

La momentul de faţă, echipa de influenţare a ministerului sănătăţii şi a companiei transnaţionale, au de bandajat găurile din viziunea părinţilor vis a vis de următoarele necunoscute:

- de ce un personaj care a avut o contribuţie importantă la bombardarea vecinilor sârbi ortodocşi în Sfânta zi de Paşti, care s-a arătat nealarmată şi neângrijorată de perspectiva morţii prin înfometare a unui număr de peste 500 000 de copii irakieni, s-a alarmat şi îngrijorat brusc de moartea zilnică a 6 femei dintr-o ţară mică de care peste 90% din compatrioţii ei nu au auzit. De asemenea, de ce această femeie punte/liant, a reuşit să acopere brusc prăpastia ce exista între cei doi lideri români;

- cum este posibil ca un vaccin la care nu s-a stabilit încă perioada de imunizare, să economisească banii pentru tratarea a 110000 de fetiţe care nu sunt bolnave, dar s-ar putea îmbolnăvi şi banii pentru tratarea lor s-ar cifra la suma de 70 milioane de euro. Deci concluzia matematică a ministrului Nicolaescu este, cheltuind 23 de milioane, chiar dacă pare mult, nu e¹⁴, se salvează altfel 70 de milioane adică de trei ori mai mult. De aici economia. Nu s-a pierdut ci s-a investit, 23 de milioane au salvat viitoarele 70;

- deşi concluziile Food and Drug Adminstration (FDA) din S.U.A., instituţia care aprobă introducerea pe piaţa americană a vaccinurilor şi medicamentelor sunt că „Majoritatea femeilor care ajung să fie infectate cu HPV sunt capabile să eradicheze virusul şi nu apar consecinţe pentru sănătatea lor, pe termen lung. Câteva femei dezvoltă o infecţie persistentă care, eventual, conduce la schimbări  pre-canceroase pe cervix...cele mai multe infecţii sunt de durată scurtă şi nu sunt asociate cu cancerul de col uterin”¹⁵, iar cele ale EMEA¹⁶că: „Perioada de la infectarea cu HPV la dezvoltarea cancerului depăşeşte, în mod obişnuit, 20 de ani. Oricum, infecţia persistentă cu HPV este o condiţie necesară dar nu suficientă pentru dezvoltarea cancerului de col uterin. Alţi factori implicaţi sunt fumatul, folosirea anticonceptionalelor timp îndelungat, sarcini multiple... Majoritatea infecţiilor genitale cu HPV ( mai mult de 90%) sunt infecţii sub – clinice tranzitorii,  care dispar sau sunt aduse sub limite detectabile în 1-2 ani, sub acţiunea sistemului de apărare al celulelor. Mai mult, orice leziune cervicală poate regresa spontan fără tratament şi probabilitatea este de 57% pentru CIN1, 43% pentru CIN2 şi 32% pentru CIN3. Mecanismul şi ce anume determină regresia nu se cunoaşte!”

Specialiştii ministerului sănătăţii propovăduiesc: „Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei HPV responsabilă de apariţia cancerul de col uterin ... virusului HPV este responsabil pentru 99 % din cancerele de col uterin … Vaccinarea fetiţelor de clasa a IV- a reduce considerabil riscul de cancer de col uterin, prin prevenirea infectării cu HPV.”¹⁷

- care este fundamentul logic al afirmaţiilor ministrului sănătăţii conform cărora „Este foarte important şi eficient ca aceste fetiţe să fie protejate acum, înainte de a-şi începe viaţa sexuală, când ar putea contacta virusul HPV.”¹⁸ Graba ministrului trimite la perspectiva îngrijorătoare în care fetiţele de clasa a V-a din România ameninţă deja cu începerea vieţii sexuale. Conform acestei viziuni, partenerii acestor entităţi libidinoase¹⁹ nu pot fi colegii de an care încă nu au ajuns la pubertate ci un număr consistent de pedofili aflaţi în proximitatea acestora.

- bloggeri români au reuşit să descopere într-un studiu american publicat în ediţia din Decembrie 2004 a Jurnalului „Cancer Reseach” că într-un studiu în care au fost urmărite 345 de femei cu risc ridicat de a dezvolta CIN vreme de 2 ani, cercetătorii au analizat la 0, 6 şi 24 de luni în detaliu colul uterin al pacietelor, efectuând şi teste speciale pentru determinarea infecţiei cu HPV şi „Nivelul înalt de acid folic din organism a dus la o diminuare a riscului de a fi pozitive la testul iniţial cu 73% ( 95% CI,  0.08-0.91). Totodată, femeile care au avut un nivel mare de folat au avut o reducere cu 66% (OR: 0.33; 95% CI, 0.13-0.86) a riscului de a rămâne pozitive la testele virale succesive, dar şi o sansă cu 150% (OR: 2.50; 95% CI, 1.18-5.30) mai mare a de deveni negative la următoarele teste. Cu alte cuvinte, în 73% din cazuri, acidul folic poate preveni infecţia cu toate tipurile de papiloma virus (HPV), nu doar cele oncogene, iar în 66% din cazuri, femeile care erau iniţial pozitive şi aveau un nivel mare de acid folic în organism au devenit negative, lucru ce marchează eliminarea virusului şi a infecţiei.” ²⁰ Performanţa respectivă nu a fost însă atinsă şi de angajaţi plătiţi şi specializaţi ai ministerului sănătăţii.

Există date publice neinfirmate de ministerul sănătăţii conform cărora: „organismul uman are un sistem de apărare suficient de bun (mecanism prezent şi la copii şi la adulţi), dar nu este înţeles pe deplin... Mai mult de 90% din infecţiile cu HPV trec de la sine, adică sistemul imunitar face faţă dacă avem grija de organism! ... Creşterea aportului de acid folic scade riscul de infecţie cu HPV, iar concentraţia crescută de trans şi cis-lycopene poate grăbi procesul de dispariţie a HPV din organism²¹.

La întâlnirea din data de 18 mai 2006 pentru aprobarea Gardasil de către VRBPAC²², Merck a fost obligat să depună la FDA numeroase rapoarte şi documente de la procedurile de trial şi asta cu mult înainte de această întâlnire.

În declaraţia de deschidere, Dr. Patrick Brill-Edwards – director Merck,  a spus „Merck a decis că studierea cancerului în sine nu este fezabilă, pentru că ia mult prea mult timp şi dezavantajează prea multe femei”.²³

Într-un raport referitor la protocolul testării (raport trimis către FDA), Merck scrie că „Gardasil nu a fost evaluat dacă produce carcinogenicitate şi genotoxicitate”.²⁴ Oricine s-ar gândi că un vaccin care se adresează cancerului şi care a fost aprobat de FDA ar trebui să nu provoace cancer. Având în vedere că Gardasil funcţionează prin cauzarea de mutaţii celulare şi reacţii spontane, potenţialul său de a cauza cancer este un aspect ce necesită studii aprofundate. 

(...) Declaraţia Dr. Brill-Edwards este departe de a construi încredere. El a declarat că Merck a examinat „ ... cum interacţioneaza vaccinul cu alte vaccinuri comune perioadei de adolescenţă” deşi, chiar în conformitate cu propriile lor documente, Merck a testat Gardasil administrat concomitent numai cu vaccinul pentru Hepatita B. Există numeroase vaccinuri care se administrează adolescenţilor, inclusiv pentru pojar, rujeolă şi rubeolă, hepatită A, Menactra (meningită). Rapoartele VAERS din perioada  iulie 2007 – martie 2008 conţin 220 de cazuri de reacţii adverse la administrarea în acelaşi timp a Gardasil şi Menactra.  Cele mai comune simptome sunt leşinul, ameţeala, greaţa, dar unele fete au suferit de febră, convulsii, crize, avorturi spontane şi sindromul Guillain-Barre.(…..). 

Efecte nocive constatate:

Posibilitatea ca vaccinul Gardasil să înrăutăţească infecţiile cu HPV este extrem de serioasă şi un motiv de îngrijorare atât pentru criticii vaccinului cât şi pentru FDA.

Un document realizat de departamentul VRBPAC al FDA în mai 2006, menţionează următoarele:

  „Sunt două procupări importante care au fost identificate pe parcurusul evaluării eficacităţii pentru BLA [biologics license application]. Una este potenţialul Gardasilului de a amplifica boala în cadrul unui subgrup de subiecţi (din grupurile de testare) care prezentau, la începutul testelor, evidenţe de infecţie persistentă cu tulpini HPV din tipul celor prezentate şi în vaccin.

Cea dea doua preocupare a fost dată de depistările de leziuni CIN 2/3 (neoplazie interepitelială cervicală, schimbări celulare abnormale, în stadiu moderat) sau înrăutăţiri ale simptomelor produse de tipuri (tulpini) de HPV neincluse în vaccin.

Aceste îmbolnăviri cauzate de alte tulpini de HPV au potenţialul de a micşora eficacitatea rezultatelor Gardasilului în generarea protecţiei pentru tulpinile HPV continute în vaccin. (…)

Rezultatul analizelor exploratorii pentru subgrup …. sugerează o îngrijorare că subiecţii care erau pozitivi la tulpinile incluse în vaccin au avut mai multe leziuni CIN 2/3 sau mai grave”.²⁵

Viziunea virtuală despre vaccin:²⁶

Există istorici medicali care spun că declinul general al bolilor nu se datorează vaccinurilor ci condiţiilor îmbunătăţite de viaţă.

Apa mai curată. Sistem avansat de canalizare. Nutriţie. Hrană proaspătă. Scăderea sărăciei. Microbii pot fi peste tot, dar atunci când eşti sănătos nu contactezi boala.

În vaccinuri rămân de fiecare dată variaţi viruşi de la animalele din care s-a obţinut vaccinul şi nu există niciodată o garanţie sută la sută că un vaccin nu conţine şi alte elemente decât cele menţionate în prospect.

Vaccinul merge direct către fluxul sanguin fără să treacă printr-unul dintre obişnuitele sisteme de apărare imunitare.

Chimicalele standard ca aldehida formică, mercurul, aluminiul, sunt puse intentionat în vaccinuri şi nu prezintă o utilitate anume.

Există o premisă de bază falsă despre vaccinuri.  Şi anume aceea ca în mod sigur (intrisec) stimulează sistemul imunitar să creeze condiţiile unei imunităţi pentru o boală. Dar nu funcţionează aşa. Asta este o premisă falsă. Un vaccin se presupune că ar crea „anticorpi” care, indirect, oferă protecţie împotriva bolii. Oricum, sistemul imunitar este mult mai mare şi mult mai implicat decât „anticorpii” şi „celulele killer”  respective. Sistemul imunitar este tot corpul, în mod real, plus mintea. Totul este un sistem imunitar, se poate spune. Din această cauză apar acei indivizi care rămân sănătoşi în mijlocul unei epidemii.

Deci nivelul general de sănătate este important! Mai mult decât important. Este vital.

Dacă o persoană care a fost vaccinată pentru hepatită face hepatită sau altă boală, se presupune automat că aspectul nu are nimic de-a face cu vaccinul.

Vaccinurile nu sunt testate în mod ştiinţific. Nu există studii pe termen lung pentru nici un vaccin. Pentru că, din nou, presupunerea creată este că vaccinurile nu cauzează probleme. Deci de ce să verifice cineva? Mai mult decât atât, o reacţie la vaccin este definită astfel încât să se considere că toate efectele adverse apar imediat după vaccinare. Dar asta nu are sens, în sine, pentru că vaccinul, în mod evident, acţionează în corp o perioadă lungă după administrare. Reacţiile la vaccin pot fi graduale. Deteriorarea poate fi graduală. Probleme neurologice se pot dezvolta în timp. De fapt aceste probleme apar chiar şi în conformitate cu analizele convenţionale. Deci de ce să nu fie la fel şi cu vaccinurile? Dacă otrăvirea chimică poate apărea gradual, de ce nu ar fi la fel şi cu un vaccin care conţine mercur?

Se fac corelaţii, în majoritatea timpului. Corelările nu sunt perfecte. Dar dacă ai 500 de părinţi ai unor copii care au probleme neurologice într-o perioadă de 1 an după vaccinare, asta ar trebui să fie suficient pentru a declanşa o investigaţie intensă. Dar aceasta niciodată nu s-a făcut.

Persoanele care fac investigaţiile nu sunt interesate să se uite la fapte. Ei presupun că vaccinurile sunt sigure. Deci, atunci când investighează cazurile rezultatele întotdeauna  exonerează vaccinurile. Ei spun „vaccinurile sunt sigure”. Dar pe ce anume îşi bazează judecata? Se bazează pe definiţii şi idei care automat exclud condamnarea vaccinurilor.

O întrebare mai grea este să decizi dacă vaccinurile fac rău în acele persoane care par să nu arate efecte secundare. Cercetătorii ar trebui să încerce să descopere un fel de hartă, care să arate exact ce fac vaccinurile în momentul în care intră în corp.  Această cercetare nu a fost niciodată facută.

De ce sunt administrate vaccinurile? La diferite niveluri din sistem oamenii au motive diferite. Banii, frica de a pierde job-ul, dorinţa de a câştiga faimă, prestigiu, premii, promovare, un idealism deplasat, obiceiul de a nu gândi şi multe altele. Dar la nivelurile superioare ale cartelului medical, vaccinurile sunt prima prioritate pentru că ele cauzează o slăbire a sistemului imunitar.

Cartelul medical, la cel mai înalt nivel, nu este îngrijorat pentru sănătatea oamenilor.

Andrew Wakefield, medicul britanic care a descoperit legătura între vaccinul MMR şi autism a fost concediat din poziţia pe care o avea la spitalul din Londra. Corelările sale între vaccine şi autism sunt uluitoare.

Vaccinurile administrate copiilor în prezent, reprezintă o crimă. Nu există studii reale, indiferent de natura lor, realizate pentru acest aspect. Din nou, se presupune că vaccinurile sunt sigure şi astfel orice număr de vaccinuri administrate împreună nu sunt sigure. Daunele potenţiale cresc atunci când administrezi mai multe vaccinuri într-o perioada scurtă de timp.

  Cei care trebuie să dovedească siguranţa şi eficacitatea vaccinurilor sunt cei care îl produc şi-l licentiază pentru uzul public. Dar asta nu se face.

Urmărirea vaccinurilor este foarte slabă. Putem doar să ghicim. Daca întrebi dintr-o populatie de 100.000 de copii care au primit vaccinul antirujeolă câţi dintre ei au făcut boala şi câţi au dezvoltat alte probleme de la vaccin, nu există un răspuns de încredere. Vaccinurile sunt o superstiţie. Şi ca orice superstiţie, nu aduce fapte /informaţii pe care să le foloseşti.

Oamenii au suferit (după vaccinări). Suferinţa este reală şi poate însemna moarte. Aceasta suferinţă nu este limitată la câteva cazuri.

Dacă ai un copil, ultimul lucru care trebuie făcut este să permiţi vaccinarea sa.

Oamenii din PR-ul medical, împreună cu presa, sperie părinţii cu scenarii despre ceea ce s-ar putea întâmpla dacă copii lor nu ar face vaccinările.

Ei fac să pară o crimă refuzul unui vaccin. Egalează cu a fi un părinte neadecvat, rău. Poţi să combaţi asta cu informare mai bună. Este întotdeauna o provocare să lupţi cu autorităţile. Şi numai tu poţi să decizi dacă o faci sau nu. Este responsabilitatea fiecărei persoane să decidă. Cartelului medical îi place acest pariu. Pariază că frica va învinge.

Cine sunt actorii care promovează vaccinul şi ce interese au:

Compania Merk, producătoarea vaccinului gardasil:

Rădăcinile companiei Merk încep în 1668, când Friedrich Jacob Merck pune bazele „Engel-Apotheke²⁷” (Angel Pharmacy) în Germania. … De-a lungul timpului aceasta s-a transformat într-un gigant şi a devenit un pionier al producerii şi comercializării morfinei începând din 1827 iar mai apoi a cocainei din 1884. Sigmund Freud, autor al lucrării „Über Coca” (1884) a fost un colaborator entuziasmat al celor de la Merk. Tot ei au patentat şi MDMA ( popular, ecstasy). În 1891 şi-au deschis o sucursală în Statele Unite, Merck KGaA, care a fost însă confiscată în 1917 în timpul primului razboi mondial. Figurează acum drept companie independentă, a şaptea ca mărime pe glob în domeniul farmaceutic. Este membră a COUNCIL OF FOREIGN RELATIONS ( CFR ).

Interesul actorului:

a. obţinerea de câştiguri financiare prin desfacerea vaccinului;

b. posibil interese eugeniste;

Madeleine Korbel Albright (născută Marie Jana Korbelová în 1937) este prima femeie din S.U.A. în funcţia de secretar de stat. În 1959 se mărită cu Joseph Medill Patterson Albright. Şefă între 1981 şi 1982 la Center for Strategic and International Studies pentru Uniunea Sovietică şi Europa de Est. Cofondatoare în 1981 şi preşedintă a Center for National Policy.

Înainte de a deveni secretar de stat, a fost ambasador al S.U.A. la O.N.U.

Se discută că în prezent ar fi consultant al lui Barack Obama pe probleme de securitate naţională.

Interesul actorului:

a. obţinerea de câştiguri financiare pe baza facilitării vânzărilor într-o piaţă ţintă;

b. posibil interese eugeniste;

Traian Băsescu – preşedintele României, Călin Popescu Tăriceanu – prim-ministrul României, Eugen Nicolaescu – ministrul sănătăţii, dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”.

Interese: necunoscute.

Ţinta campaniei de vaccinare:

10000 de familii de români, aflaţi într-un raport greu determinabil cu:

a. o variantă particulară a unei religii monoteiste ce include o raportare specifică la domeniul ştiinţific;

b. o variantă specifică de substituţie atee a religiei cu dogmele moderne ale ştiinţei. Atitudinea în cauză presupune raportarea la declaraţia unor persoane ce se prezintă drept autorităţi ştiinţifice ca la dogmele religioase, le acceptă fără să le pună în discuţie şi se conformează chiar dacă nu le înţeleg;

c. o combinaţie în diferite proporţii de combinare între cele două atitudini.

Prin jocurile influenţei, oficialii ministerului şi grupurile de interese mobilizate de firmele transnaţionale vor căuta să se plieze pe cele trei tipuri de atitudini specifice şi prin intermediul presei să le ajusteze astfel încât acestea să corespundă aşteptărilor.

Identificarea şi lovirea ierarhizată a opozanţilor, prin tehnici de compromitere defăimare, ridiculizare.

Puncte slabe şi puncte tari ale celor două tabere:

- Promotorii vaccinului sunt puţini, extrem de legaţi şi motivaţi, au la dispoziţie fonduri uriaşe şi pot recurge la mecanisme de putere şi de influenţă inaccesibile sau necunoscute adversarilor. Aceştia sunt nişte profesionişti cu experienţă îndelungată.

- Cei care se opun vaccinării sunt mulţi, haotici, indecişi şi labili în interese. Au suficiente motive de a se opune, dar de multe ori, hotărârile lor sunt sacrificate pe altarul obişnuinţelor zilnice, al neputinţelor şi problemelor cotidiene.

Deşi cred că se cunosc, masa mare a oponenţilor români constată, dar nu ca o concluzie generală ci ca un set de descoperiri secvenţiale, că nu sunt chiar atât de generoşi precum au crezut şi cu toate că ştiu că în fiecare moment un ac intră în vena unui român, amână acţiunea sau consideră că e mai nimerit să o săvârşească în altă ocazie.

Posibilităţi existenţiale, contestate de o parte a oamenilor, acceptate de alţii, dar cu potenţial de influenţă atitudinală în rezultantă:

Motto: Dracul a spus:

Voi sunteti în plus!

Şi într-o bună zi !

Toţi veţi putrezi!!!

Trupa Tectonic

Teoria conspiraţiei reprezintă pentru anumite persoane considerate de un anumit grup aceia, doar o teorie adică o alcătuire logică virtuală, fără corespondenţă în realitate.

Pentru ceilalţi însă înseamnă fapte, care sunt ascunse de aceia prin declararea lor ca imposibile logic din cauza credinţei generale că totuşi oamenii, pe lângă faptul că sunt fiinţe logice, sunt şi buni de la natură şi chiar dacă există criminali aceia sunt simple accidente şi nu sunt posibile accidentele organizate, sistematizate, cu dezvoltare amplă în timp şi spaţiu.

Situaţia respectivă seamănă în oglindă cu condiţia atitudinii religioase a omului. Astfel:

Deşi se consideră că peste 80% din populaţia României o reprezintă creştinii ortodocşi, un număr mai mic de 1% dintre aceştia cred în mod serios că ar exista demoni şi se comportă în consecinţă. Restul de 99%, nu numai că au îndoieli serioase cu privire la existenţa demonilor, dar aceştia de multe ori se îndoiesc chiar că ar exista Dumnezeu.

Singurul moment în care devin credincioşi într-o proporţie covârşitoare chiar şi ateii din ţară este în puţinele secunde când se produc, cutremure de pământ sau uneori în situaţii extreme când riscul de pierdere al vieţii pare iminent.

Legătura logică dintre cele două categorii de asociere este legată de următoarea rădăcină comună. Dominaţi în principal de simţuri şi de obişnuinţe ale percepţiei, reprezentării şi raţionării pe baza unor modele validate numeric, se spune că oamenii nu cred decât în ceea ce percep nemijlocit sau în ceea ce au fost educaţi să creadă că este posibil. Astfel, se povesteşte că în cele din urmă omul chiar este convins că demonii există, dar pentru marea majoritate doar atunci când convingerile nu le mai conferă nici un avantaj.

În mod similar, cei care nu cred că ar exista o ameninţare organizată, consistentă şi coerentă care ar viza pe cei mulţi iar cheia puterii acesteia ar sta în perpetuarea cu orice preţ a secretului. În termeni religioşi chestiunea s-ar traduce astfel, cea mai mare armă a demonilor este să reuşească să convingă oamenii despre faptul că nu există.

În situaţia actuală, teoria respectivă care are un anumit raport de identitate cu fenomenul abordat este cunoscută sub numele de Mişcarea pentru Eugenie. Ea poate fi culeasă doar ca folclor, de pe internet şi îmbracă sintetic următoarea formă:

Charles Darwin, susţinut de T. H. Huxley, a creat TEORIA evoluţionistă susţinând adaptarea celui mai puternic.

Francis Galton, vărul lui Darwin, numit şi părintele eugeniei, s-a folosit de teoria evoluţionistă pentru crearea Darwnismului Social. În 1870, Francis Galton a creat BIOMETRIA, “ştiinţa” care urma să se ocupe cu urmarirea rasială, istoria genetică şi metodele necesare pentru a vedea cine are drept de procreere.

Din Marea Britanie mişcarea ajunge în America. În 1904 apar primele legi care hotărau dreptul la procreere. Conform acestor legi cei ce aveau deformări sau scoruri scăzute la testele lor urmau să fie arestati şi sterilizati forţat. De acest lucru s-a ocupat mai întai o comisie medicală statală. În 1910 s-a înfiinţat Oficiul de Înregistrari Eugenice din SUA. În cadrul acestui oficiu se hotăra: cui i se vor lua copii şi cine va fi sterilizat.

În 1911 Eugenia a ajuns în Germania! În 1924 Hitler, în cartea „Lupta mea”, îi recunoaşte pe eugeniştii englezi şi americani drept mentorii săi.

În 1927, în SUA, 27 de state adoptaseră legi eugeniste (de sterilizare forţată). Între timp, pentru convingerea populaţiei că eugenia trebuie acceptată ca un lucru bun, propaganda pro eugenistă se regăsea în şcoli şi chiar în biserici.

După al doilea război mondial, pentru ca adepţii eugenisti să îşi salveze “creaţia” au trecut la cosmetizări. Astfel,

• Eugenia a devenit Biologia Socială.

• Liga Centrului Naşterii Americane devine Paternitatea Planificată.

• Igiena Rasială şi Darwnismul Social devin: Transumanism, controlul Populaţiei, Durabilitate, Conservare şi Ecologie.

În 1972 s-au sterilizat forţat 40% din femeile amerindiene.

Astăzi în lume curentele eugeniste se manifestă astfel:

• În Europa şi în America începe să se speculeze necesitatea iniţierii unui program “Un copil” la fel ca în China. Unii adepţi susţin chiar că mai puţini copii ar duce la scădere poluării;

• În SUA fetuşii sunt prefiltraţi în funcţie de istoria criminală a familiei.

• În Marea Britanie, Protecţia Copilului înregistrează copii în baza de date criminale la naştere, fortându-i să participe la audieri de proba de la doi ani (la fel ca un criminal eliberat condiţionat).

• majorităţii copiilor institutionalizaţi din America li se administrează antidepresive pentru că provin dintr-un mediu defavorabil cu o “zestre genetică proastă”.

• amprentarea nomazilor din Europa (Italia), pentru o mai uşoară urmarire a acestora.

• aplicarea Catrastofei Malthusiane (infometarea) în lumea a treia prin luarea de măsuri impotriva agricultorilor din tarile respective,

• Dr. Eric Pianka, biolog la Universitatea de stat din Texas a declarat ca „pandemia SIDA a fost “nu prea bună, este prea înceată” şi a lăudat virtuţile Ebolei deoarece poate ucide 90% din populaţia globului foarte repede.

Pe blogurile de pe internet există informaţii care cu puţin efort ar putea fi parţial verificate astfel:

Există precedente, când s-au sterilizat în masă populaţii feminine ale unor ţări în curs de dezvoltare²⁸ cu populaţii numeroase. A fost vorba de vaccinuri obligatorii pentru tetanos, rubeolă, etc. S-a constatat că toate vaccinurile respective erau contaminate cu Human Chorionic Gonadotropin (HCG), un hormon necesar corpului femeii pentru a fixa în uter ovulul fecundat.

Când corpul primeşte HCG într-un vaccin, îl percepe ca pe un intruder şi crează anticorpi care luptă cu prezenţa hormonului în corp. Răspunsul imunologic al corpului este impotriva sarcinii şi cauzează avort la scurt timp după ce apare concepţia.

Atunci când HCG este introdus în corp cu un vehicul de tipul toxoid tetanus, anticorpii nu se vor forma numai împotriva tetanusului, ci şi împotriva hormonului HCG. În acest fel, corpul nu va recunoaşte hormonul HCG ca fiind „prieten” şi va produce anticorpi anti HCG.

Anticorpii formaţi vor ataca o sarcină prin distrugerea hormonului HCG, care susţine sarcina. Când o femeie are suficienţi anticorpi anti HCG în corpul ei, practic nu mai poate susţine o sarcină, nu o poate duce la termen. 

În ultimii 20 şi ceva de ani, OMS a fost în mod activ implicată în realizarea unui vaccin antifertilitate folosind HCG legat de tetanus toxoid ca şi vehicul, adică exact aceeaşi asociere care s-a găsit în vaccinurile folosite în campaniile din Mexic, Nicaragua şi Filipine. 

  Aliaţi cu OMS-ul în dezvoltarea unui vaccin împotriva fertilităţii (AFV) folosind HCG cu tetanus sau alte substanţe ca vehicul, sunt : UNFPA, Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP), Banca Mondială, Consiliul pentru Populaţie, Fundaţia Rockefeller, All India Institute pentru Ştiinte Medicale şi un număr de universităţi inclusiv Uppsala, Helsinki şi Ohio State. Institutul Naţional al Sănătăţii Copilului şi al Dezvoltării Umane din SUA (parte din NIH) a fost furnizorul hormonului HCG pentru câteva experimente AFV ( vaccin anti fertilitate).

OMS a început „Programul Special” în reproducerea umană în 1972 şi, până în 1993, a cheltuit mai mult de 356 milioane de dolari pe cercetări despre „sănătatea reproducerii”. Acesta este „Programul” pionier al dezvoltării vaccinului antifertilitate.

Peste 90 de milioane de dolari din fondurile acestui „Program” au fost furnizate de Suedia; Marea Britanie a donat mai mult de 52 milioane de dolari, în timp ce Norvegia, Danemarca şi Germania au intrat în program cu 41 milioane, 27 milioane şi respectiv 12 milioane. SUA , datorită crizei de fonduri pentru astfel de proiecte din perioada administraţiei Reagan-Bush, a contribuit „doar” cu 5.7 milioane, incluzând o plată făcută pe perioada Clinton de 2.5 milioane. Alţi finanţatori majori către Programul OMS includ  UNFPA  61 milioane, Banca Mondiala 15.5 milioane, Fundaţia Rockefeller 2.5 milioane, Fundatia Ford peste 1 milion şi  IDRC (International Research and Development Centre of Canada), 716.500 dolari.

Când primele rapoarte despre vaccinurile anti tetanos conţinând hormonul HCG au ieşit la suprafaţă în Filipine,  OMS-ul şi Departamentul de Sanatate din Filipine (DOH) au negat imediat că vaccinul ar conţine hormonul HCG. Confruntaţi cu rezultatele testelor de laborator care detectau prezenta hormonului în 3 din 4 vaccinuri examinate, OMS şi DOH au contestat rezultatele venite de la sursele „drept la viaţă şi catolice”.

Patru noi probe de vaccin antitetanus au fost trimise de catre DOH la Centru Medical St. Luke ( luteran) în Manilla. Rezultatele au aratat ca toate cele 4 probe  contineau hormon HCG.

De la negarea vehementă a situaţiei, OMS şi DOH au trecut la varianta „cantitatea insignifiantă” de hormon HCG prezent este insuficient să producă anticorpi anti-HCG. Dar grupurile filipineze catolice şi pro-life au făcut noi teste pentru a detecta prezenţa anticorpilor HCG în sângele femeilor vaccinate cu vaccinul antitetanos. Din 30 de femei testate după ce au fost vaccinate anti tetanos 26 aveau niveluri mari de anticorpi HCG.

Dacă nu era HCG în vaccin sau cantităţile de hormon erau ingnifiante, de ce femeile aveau niveluri mari de anticorpi HCG în sange? OMS şi DOH nu au avut răspunsuri la această problemă.

Noi explicaţii au fost aduse: prezenţa aparentă a HCG în vaccinuri a fost datorată rezultatelor „fals pozitive” în urma amestecului special de substanţe din vaccin sau în chimicalele pentru testarea HCG. Şi chiar dacă HCG a fost prezent, el provenea din procesul de fabricatie.

Dar prezenţa anticorpilor HCG în sângele femeilor vaccinate antitetanos  a făcut inutilă o astfel de dezbatere. Nu mai era necesar să se argumenteze despre care a fost sau nu a fost cauza prezenţei hormonului HCG în vaccin când efectele erau deja prezente în corpul femeilor. Nu se cunoaşte nici un alt mod prin care acele femei să fi avut anticorpii de HCG în sânge, decăt dacă hormonul HCG a fost introdus în mod artificial în corpul lor.

De asemenea, Vaccinarea Masivă din Brazilia a fost suspectată de a fi un Program de Sterilizare sub acoperire²⁹.

Campania a fost promovată de Ministrul Sănătăţii din Brazilia, un fan pro-avort, susţinând că obiectivele sunt anihilarea rubeolei în naţiunea sud-americană. Persoana în cauză a făcut mari eforturi să impună legalizarea avorturilor, declarând că este îngrijorat de faptul că în fiecare an se nasc 17 copii brazilieni , fiecare cu defecte cauzate de aceasta boală, într-o naţiune cu peste 180 milioane de locuitori.

Rubeola, în mod normal, este doar ceva mai mult decât o boală jenantă, pentru cei care o contractează, cu simptome care trec în cateva zile, până la câteva săptămâni.

Deşi numărul de copii afectaţi de Sindromul Rubeolei Congenitale (CRS) a fost mai mic, per total, decât numărul cumulat din UK şi Australia în anii 1990, s-a ţintit spre un program obligatoriu de vaccinare a 70 milioane de brazilieni, ceea ce ar putea cel mai mare program de vaccinare din istorie.

Adolfo Castañeda de la Human Life International a susţinut că doar cu 2 ani în urmă cercetătorii au constatat că vaccinul antirubeola folosit într-o campanie de vaccinare similară în Argentina era contaminat cu Human Chorionic Gonadotropin (HCG), un hormon necesar corpului femeii pentru a fixa in uter ovulul fecundat.

„În 2006, în Argentina a fost o campanie similară cu campania curentă din Brazilia” „A fost descoperita prezenţa hormonului HCG în multe dintre vaccinurile antirubeolă. Suspiciunea care a declanşat investigaţia a fost cauzată de faptul că erau foarte puţine cazuri de rubeolă în Argentina, deci nu merita declanşată o campanie pe scară largă.”

Grupul de femei ţintă pentru campanie a fost acelaşi sau similar cu cel din alte campanii, care au fost dovedite că includeau în vaccinuri agenţi anti fertilitate.

„Vârsta persoanelor vacinate a fost de la 12 la 49 ani pentru femei (perioada reproductivă), şi între 12 şi 39 la bărbaţi,” „Vârsta femeilor a fost similară şi cu cea din campania de vaccinare din Nicaragua, campanie ce a inclus în vaccinuri hormonul care sterilizează femeile vaccinate; vârsta fiind similară cu vârsta femeilor din Filipine care au primit o altă versiune  a agentului de sterilizare ”³⁰

Teoria războiului biologic:

Studiile de securitate menţionează un domeniu al sistemului integrat de securitate cunoscut sub numele de biosecuritate. De asemenea, arta războiului face menţiuni vis a vis de existenţa unui domeniu asociat sau identic cu ceea ce numim război psihologic.

Hitiţii sunt consideraţi pionierii bioterorismului. Istoria războaielor bacteriologice a relevat preocupări de de introducerea agenţilor patogeni în tabăra inamică în cele mai diverse moduri. Au fost folosite tot felul de metode, de la pături infectate cu variolă pe care coloniştii le distribuiau pieilor-roşii de pe continentul nord-american la cadavre de ciumaţi aruncate în interiorul zidurilor inamice în Evul Mediu.

Potrivit unui studiu publicat în revista "Journal of Medical Hypoteses", primii vectori de agenţi patogeni au fost utilizaţi de către hitiţi cu intenţia de a îmbolnăvi adversarii. Poporul hitit a trăit pe un teritoriu care astăzi aparţine în cea mai mare parte Turciei. Hitiţii au folosit oi infestate în scopuri de cucerire împotriva unui popor inamic în urmă cu trei mii de ani. Potrivit studiului efectuat de microbiologul italian Siro Trevisanato, bacteria considerată drept prima armă de distrugere în masă din istorie a fost Francisella Tularensis, responsabilă de tularemie, boală infecţioasă şi contagioasă a animalelor rozătoare, produsă de o bacterie şi transmisibilă animalelor domestice şi oamenilor, manifestată prin febră, frisoane, vărsături etc. Maladia există şi astăzi şi, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la moarte. Studiind documente antice, cercetătorii au dovedit că tularemia a apărut pentru prima oară într-un oraş fenician - situat la graniţa dintre Libanul şi Siria de astăzi - din Orientul Mijlociu în secolul XIV î.Hr. Hitiţii au prădat acest oraş în anul 1325, aducând cu ei animale infectate, care este posibil să fi răspândit maladia - supranumită "plaga hitită" - pe întreg teritoriul lor.

Romanii otrăveau sursele de apă ale inamicilor cu stârvuri de animale.
Tătarii catapultau în cetăţile asediate cadavre infestate cu ciuma bubonică.
Franţa, Japonia şi Anglia au început cercetările în domeniul războiului biologic înaintea celui de-al doilea Razboi Mondial.

Programele de cercetare japoneze s-au bazat pe experienţe pe oameni în China ocupată a anilor ’30, răspândind, în numeroase ocazii, agenţi biologici asupra satelor şi liniilor chineze de apărare.

În 1941, Statele Unite şi Canada, îngrijorate de avansul luat în acest domeniu de Germania şi Japonia, au început propriile lor cercetări, din care au rezultat mari stocuri de bacterii, viruşi şi toxine. În prezent, descoperirile tehnico - ştiinţifice din domeniul biotehnologiei şi al geneticii ar putea fi folosite la modificarea structurii genetice a microorganismelor, astfel încât să poată invinge imunitatea umană sau să realizeze un microorganism rezistent la antibiotice şi la profilaxia actuală.

Manipulările genetice oferă posibilitatea creării unor noi generaţii de arme biologice. Există autori care afirmă că a început o nouă eră în care ameninţarea biologică ia locul celei nucleare.³¹

Concluzie:

Deşi există date publice accesibile, care susţin de o manieră evidentă că vaccinul gardasil nu previne cancerul de col, ci are o eficienţă aproximativă în combaterea a două forme de HPV, că ar exista soluţii cu o eficienţă de peste 70% în combaterea HPV, de asemenea observaţiile efectuate pe loturile pe care s-a experimentat vaccinarea susţin că efectele secundare sunt extrem de serioase mergând până la moarte şi culminând cu faptul că testarea vacinului încă nu s-a încheiat, iar administrarea lui a fost interzisa în alte state, graba de a efectua o vaccinare de masă înainte de studiul temeinic al efectelor adverse şi secundare şi într-un interval de timp extrem de redus motivând venirea vacanţei elevilor, creează motiveze suficiente pentru ca toţi românii să ne alarmăm şi să ne îngrijorăm mai tare decât influenta Madeleine Albright, într-o asemenea măsură încât cel puţin temporar să se suspende administrarea vaccinului la cohorta de fete de 10 ani, care ar putea fi sacrificate pe altarul ignoranţei, nepăsării sau delăsării părinţilor.

Un obiectiv de bun simţ, dar de nivel imediat este stoparea temporară a vaccinărilor. Dacă ministerul sănătăţii, reuşeşte să demonstreze că există pericole iminente concrete, verificabile, care ar putea afecta într-un mod imediat interesele celor 110000 de fete, în situaţia stopării temporare a administrării vaccinului, atunci campania de vaccinare nu are decât să continue. În caz contrar, părinţi din România, nu faceţi altceva decât să vă trimiteţi copilele la măcelar!